Meniu
Autismul este o condiție medicală care afectează capacitatea unei persoane de a comunica și de a interacționa social. Această tulburare poate afecta orice individ, indiferent de sex, vârstă, rasă sau statut social. Pentru cei care trăiesc cu autism, viața poate fi o luptă continuă.
Imaginează-ți că trăiești într-o lume în care toată lumea vorbește o limbă străină pe care tu nu o înțelegi. Îți dorești să comunici cu ceilalți, să te joci și să te distrezi, dar nu poți. Oamenii se uită la tine ciudat, iar tu nu poți să le explici de ce ești diferit.
Pentru mulți copii cu autism, aceasta este realitatea lor zilnică. Ei se simt adesea izolați, înțeleși greșit și neacceptați. Chiar și activitățile simple, precum a face prieteni sau a face cumpărături în magazin, pot fi copleșitoare pentru acești copii.
Mulți oameni cred că autismul este o alegere sau o alegere a părinților. Aceasta este o greșeală comună. Autismul nu este o alegere și nu poate fi prevenit sau vindecat. Este o condiție medicală care necesită tratament și sprijin.
Din fericire, există oameni care lucrează din greu pentru a crește gradul de conștientizare și pentru a sprijini persoanele cu autism. Cu sprijinul adecvat, copiii cu autism pot învăța să comunice și să interacționeze mai bine cu ceilalți.
Autismul este o tulburare de dezvoltare care afectează modul în care o persoană interacționează cu lumea și se comportă în relație cu ceilalți oameni. Această tulburare se manifestă de obicei în timpul copilăriei și poate dura pe tot parcursul vieții.
Simptomele autismului pot fi foarte variate, iar gravitatea lor poate varia de la caz la caz. Printre cele mai comune simptome ale autismului se numără:
Dificultăți în comunicare
Dificultăți în comunicare: copiii cu autism pot avea dificultăți în a dezvolta limbajul, pot fi mai puțin comunicativi sau pot avea probleme de pronunție.
Simptomele autismului pot fi foarte variate, iar gravitatea lor poate varia de la caz la caz. Printre cele mai comune simptome ale autismului se numără:
Dificultăți în relaționarea cu ceilalți
Dificultăți în relaționarea cu ceilalți: copiii cu autism pot avea dificultăți în a dezvolta relații sociale normale, pot evita contactul vizual, pot avea dificultăți în a-și face prieteni sau pot fi mai puțin interesați de interacțiunea cu ceilalți.
Repetarea unor comportamente și rutine:
Repetarea unor comportamente și rutine: copiii cu autism pot avea nevoie de rutine stricte și pot fi afectați de schimbările neașteptate în programul lor zilnic. Ei pot avea, de asemenea, interese limitate și pot repeta anumite comportamente, cum ar fi aplecarea sau mișcarea mâinilor.
Hipersensibilitate la stimulii senzoriali
Hipersensibilitate la stimulii senzoriali: copiii cu autism pot avea probleme cu sunetele, luminile sau texturile și pot fi suprasolicitați sau supraîncărcați în prezența acestor stimuli.
Din ce se știe până în prezent autismul este evaluat doar prin observarea comportamentelor exterioare, fără nici un fel de tip de analiză medicală care să confirme diagnosticul respectiv.
În primul rând trebuie să înţelegem care sunt mecanismele ce stau la baza învăţării pt un copil, și anume:
Toate mecanismele învăţării se bazează pe mecanismele psihosociale:
Folosind tehnica „autopsiei psihologice” mergem înapoi şi încercăm să facem o analiză cu privire la elementele care sunt afectate la copilul cu autism:
Cine răspunde la nivel organic de mecanismele sociale?
Cine răspunde de mecanismele senzoriale, de limbaj, comunicare, cogniţie?
Sistemul neurologic, mai precis sistemul neurosinaptic.
Încercaţi să le imaginaţi pe acestea ca pe două fabrici distincte. Una care produce serotonină şi dopamină şi una care produce sinapse.
De ce avem nevoie pentru a avea o fabrică funcţională?
De spaţiu, utilităţi, utilaje, materie primă, energie, muncitori, şefi etc. Orice dezechilibru pe oricare din elementele anterioare duce la afectarea produsului final din cele două “fabrici”. Astfel oricare din toate teoriile actuale ale cauzalităţii autismului pot fi valabile, chiar dacă pot fi foarte diferite de la nu copil cu autism la altul.
Toate elementele şi comportamentele care însumate duc la diagnosticul de autism, oare nu sunt doar nişte efecte în cascadă ale altor tipuri de tulburări?
Dar, dacă înţelegem faptul că autismul, în interiorul lui, adică la nivelul sistemului genetico-neuro-psiho-fiziologic, reprezintă un dezechilibru la nivelul celor 2 mecanisme afectate în autism – sistemul dopaminergic de obţinere a hormonilor plăcerii în interacţiunea sociale, dar şi a sistemului neurologic sau mai precis sistemul neurosinaptic – toate acele potenţiale cauze (genetice, neurologice, parazitologice, alergologice, gastroenterologice, psihologice etc) pot sta la bază afectării celor două şi că de fapt de cele mai multe ori, ceea ce (ca şi comportamente însumate) manualele de diagnosticare o numesc tulburare de spectru autist, reprezintă un efect în cascadă al altor tulburări şi dezechilibre organice sau psihologice, care pot fi foarte diferite de la un copil la altul, dar au ca rezultat acele comportamente însumate pe care noi le numim autism.
Tocmai de aceea este foarte important, în cazul copiilor cu autism, să existe o echipă pluridisciplinară formată din medici de diverse specializări (pediatrie, neurologie, genetică, alergologie, parazitologie, gastroenterologie etc) dar şi de terapeuţi cu experienţă, care împreună să recomande şi investigaţii medicale complexe pentru identificarea tuturor acestor potenţiale cauze, să stabilizeze organic copilul şi să îl aducă astfel la potenţialul maxim de dezvoltare prin terapiile psihologice specifice.
